Înserare

 

 

 

Tihnită-i zarea vălurândă

În vifore de asfințire,

Iar bolta vânătă și blândă

Toarnă lumina de iubire.

 

O pasăre întârziată

Adună-n aripi moi nuanțe

De la culoarea importantă

La cele fără importanțe.

 

Tabloul s-aranjă-n hotare

Dintre pământ și înălțime,

Tonul culorilor ce-l are

Emană numai prospețime.

 

Nimic strident și orb nu sună,

Nimic pustiu și gol nu râde

De parcă spune „Noapte bună!”

Dar o-ntâlnire de-a deschide.

 

Pământul alb cu geru-n spate

Dorește bolta să apuce

Și pe cărări întortocheate

S-o-mprăștie și s-o usuce.

 

O muzică portocalie

Cu note-n zvonuri violete

Se toarnă-n nea atât de vie

Cu glăsuirile încete.

 

Văd frigurosul de zăpadă

Prinde lucirea lor pe sine

Și nu-i omătul în grămadă,

Ci tremură în doine line.

 

Aștept și știu că o să curme

Noaptea-mplinirea fericită

Privind împrăștiate urme

Prin seara-așa însuflețită.

 

Dar muzica îmi va rămâne!

Sfințit o voi păstra-n tablouri

S-o retrăiesc curat și mâine

Chiar și sub ceru-nchis în nouri.

Victor Bragagiu