Broderii catifelate
Luna prinde pe gherghefuri
Scoțând din adânc de noapte
Tremurânde reliefuri.
Toate hașurate-n umbre
Și sculptate cu lumină
Când abrupte, grele, sumbre,
Șlefuite când
și line.
Înecate în tăcere
Ca în apă stele ninse
În văzduh cleios de miere
Cu sobrietate prinse.
Unduioase și ușoare
Fremătând ca și cuvinte
Care spun ceva ce doare
De la suflet fără minte.
Încărcând întreaga fire
Preasfințită și tăcută
Ca răspunsul de iubire
Într-o
inimă-ncepută.
Apa fragedă în spumă
Bate pulsul lângă praguri
Frământarea își asumă
Și-n unghere, și în larguri.
Razele fără arsură
Împletesc în vis și tihnă
Minunata cusătură
Pe-așteptare și odihnă.
Mărginirea ei neclară
Nimeni n-o poate cunoaște...
Din precis mă rup afară
Unde-o muzică se naște.
M-aș da jertfă cu întregul
În această melodie
Precum duce tuaregul
Caravana în pustie.
Să fiu strâns în fir de aur
Cum citeau întotdeauna
Însetații ochi de maur
În deșert ce scrie Luna.
'' cum citeau întodeauna...în desert ce scrie Luna ''
RăspundețiȘtergereMă bucur să văd petale de lumină în fiecare vers al tău, frate Victor. Felicitări pentru poezia postată. Bucuria versului scris te face din ce în ce mai luminos. Scrie, frate, că scri frumos.
Și acum mi-e rușine că, pe un site(însemne culturale) mă căzneam să fiu plăcut unor tipi care nu costau un ban socialist. Aici îmi place să fiu așa cum sunt. De ce n-am făcut mai înainte pagina mea?
RăspundețiȘtergere