Stele-aștept
în orice noapte
Ce-or cădea
în fulguire
De pe
fluviul de lapte
Ori din vise
de iubire.
Încrezut că
în ninsoare
Voi uita de
umbre sure
Și din
sufletu-mi o dare
Va sclipi în
părți obscure.
Întunericul
să vreie
Spre
înalturi de-a străpunge
Culegându-și
curcubeie
Vremile cât
pot ajunge.
Să le am la
aripi pene
Numai cât
clipești din gene
În cer să
deschidă poarta.
Ca să pot
măcar atinge
Locul unde
demiurgii
Încropesc
din văz și sânge
Melodiile și
fulgii.
Victor
Bragagiu
Minunata poezie cu finalul pe măsură. Felicitari.
RăspundețiȘtergereȘtii, și mie-mi place această poezie foarte mult.
RăspundețiȘtergere