duminică, 27 noiembrie 2016

Toamnă



Seara risipi norocul
Și culorile-și descoase,
Aripele-și cată locul
Înspre țări mai luminoase.

Strigăte de despărțire
Mă lovesc, dar nu mă supăr
Îndrăznind după privire
Pe-adierile de purpur.

Scăpătară muribunde
File în culori spălate
Și pe tremur de secunde
Troienesc visări uscate.

Își declamă versul toaca,
Mai îngădui să se-ntâmple
Frigul și cu promoroaca,
Plânsul brumelor la tâmple.

S-a zbârcit traiul la margini
Argintat în duh de ceață
Și din suflet îmi cad pagini,
Îmi pierd frunzele din viață.

Amintirea lecturează
Pergamentele căzute...
Noaptea sărăcește-n rază,
Eu - în visele-ncepute.

Victor Bragagiu

2 comentarii:

  1. Îmi era dor de versurile tale, Victore, și mă bucur să te regăsesc.
    Aceeași sensibilitate, același colorit viu al versului, într-un cuvânt: talent. Să fii mult binecuvântat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, frate Felix! De fapt vreau să mă retrag de pe siteuri! Aici tot este al meu: poeziile, traducerile, fotografiile... Totuși sunt un tip nesociabil. Nu-mi place zarva(de multe ori pustie)Nu știu ce va fi mai departe cu pagina asta... Ei, cum este...

    RăspundețiȘtergere