Pușcăriași

File căzute din memorii

Pe-argintul amintirii noastre

Pun mozaicul de istorii,

Vise trecute și albastre.

Le facem foi să se păstreze,

Letopisețe să ne fie

Pentru un trai în paranteze

Într-un album de soartă vie.

Și, deseori, în vremi de seară,

Deschidem cărți cu pergamente

Ca să citim a câta oară

Uluitoarele momente.

Stropite-n undele căldurii

Uitate clipe de imagini

Lovindu-se de cerul gurii

Cad năucite iar pe pagini.

Dar năzuințe care încă

Nu au atins vreo înălțime

Dintr-o uitare prea adâncă

Prind învieri de prospețime.

Zvâcnind din temnițele grele

Unde le-am osândit pe viață

Prin santinele și zăbrele

Zboară ca înspre dimineață.

Cu largul lebedei zburânde

Nesigure de libertate

Devin din deținute blânde

În răsculate înfocate.

Iar noi, înmărmuriți de frică,

Răscoala o privim înaltă

Știind că nu va fi nimică

Căci în prezent trăirea-i altă.

Și vor cădea fără putere

Visările iarăși în minte

Să se zbârcească de durere

Mai repede ca înainte.

Doar uneori și noi din inimi

Țipăm ca păsările-nchise

C-am devenit atât de nimeni

În existența fără vise.

Victor Bragagiu