Carte de vizită

 

 

 

Ca și în vremea cea mai veche

Când erau munții-n tinerețe

Din cer tot vin fără pereche

Voroavele de frumusețe.

 

Visările se-așează ninse

Din constelații sau din Lună

Pe basmele-n cuvinte strânse

Să fie veșnic împreună.

 

Ca să se zbată, să se-așeze

Iar șlefuindu-se cu toate

Apoi ca-n mijlocul amiezii

Să strălucească diamante.

 

În serile proptite-n ruguri

Să-nvie fără de pisanii

Rupându-se din solzi de muguri

Mai tinere decât toți anii.

 

Poveștile-și zvâcnesc lăstarii

Ce se avântă din crâmpeie

Ca și modestele izvoare

Pierzându-se-n Calea Lactee.

 

Ce curge, curge înspre mâine

Ca zările să le inunde

Și toate doinele române

Le poartă-n orizont pe unde.

 

De-a ninge lin cu ploi de stele

În inimi sincere și blânde

Să afle slovele și ele

Pentru frumos de-or fi flămânde.

 

Fără minuni de-aureole

Jertfindu-și veșnic iar sămânța

Zidi-va Meșterul Manole

Un templu pentru Miorița.

 

Să crească poezia rară

În muzică înveșmântată

Ca o pornire-n primăvară

Iar înspre ceruri avântată.

 

De unde-o vorbă, omenește,

Va spune-n cânt cu melodia

Că Drumul Robilor pornește

Obârșia din România.

Victor Bragagiu