Sărbătoarea Unirii

E prima zi de iarnă

De ninge, ninge, ninge

Și stele cad, se-ntoarnă

Ca penele de înger.

 

Pierdute-s în ninsoare

Drumuri pestrițe-n file,

Hotarele de zare,

Luminile de zile.

 

Alunecă din ceruri

Ecouri de memorii

Cuvinte de-adevăruri

Să fie în istorii.

 

Vestind suflării toate

Că vine frig, furtună,

Iar vremuri înghețate

S-opresc nimic să spună.

 

Și numai într-o Țară

În timpurile-aceste

Se-ncepe-o primăvară

Mai mândră ca poveste.

 

 

 

 

Unde-un popor de oameni

C-un curcubeu* prin fire

Înalță glasul:„Doamne!

Iubim într-o Unire!”

 

Că de-asta încurcată

Începerea cerească

Făcu în piept, ca Tată,

Un Prunc să ni se nască.

*Munții Carpați.

Victor Bragagiu