Ninge dalba melodie
Parcă-n boală, parcă-n joacă,
Sună-n toamna străvezie
Strunele de promoroacă.
Muzica stingheră geme
Înlemnită în inele,
Picurările de vreme
Curg pe razele de stele.
Duse-n noapte, peste zare
Notele înghesuite
Cu viforniți de culoare
Și cu vise împlinite.
Doar păreri de rău s-așează
Undeva, în colțuri triste
Timpurile ametiste.
Ca în muzica de noapte
Să-nțeleagă mai aproape
Și nădejdile din șoapte,
Cât și murmurul din ape.
Iar în argintiri de tâmple
Ce se-ngână dureroase
Melodia ca să împle
Toate clipele frumoase.
Să cânt sigur ca o strună
În această toamnă clară
Cu aramă de pe Lună
Și cu vremile de vară.
Victor Bragagiu
...O *ascult* de zile bune
RăspundețiȘtergereastă melodie ninsă
nici nu pot nimic a spune
nu-s tăcută, nici surprinsă...
las pe umeri franjuri mici
ai emoţiei să-mi curgă
mă întorc cu drag pe-aici
ca oiţele la strungă ...
dau să plec, arunc privire
peste umăr, peste vremi
place mult, chiar peste fire
cum brodezi, apoi aşterni...
D-le Victor, dacă s-o-ntâmpla vreodată, să vă par nesuferită
să-mi şoptiţi, căci în esenţă sunt curate şi simţită :))
Vă ador scrisul, mulţumesc, Ada Nemescu
Mulțumesc frumos, Ada Nemescu!
RăspundețiȘtergere