Primii fulgi

Sfioasă ninsoarea în teamă

Şi-n stele mărunte s-apleacă

S-atingă frunzişul de-aramă

C-uimire şi numai oleacă.

De parcă i-i groază că fulgii

Perfectul vor frânge cu-atingeri

Cum şoapta fierbinte a rugii

Uscatele buze ar frige.

Ea stă gânditoare-n odăjdii

Din limpede-argint şi din aer

Cu tot străveziul Nădejdii

Ţesut printre fire de caier.

Şi nu poate să înţeleagă

De ce soarta sa o aduse

S-atingă minunea întreagă

Cu auru-n straie hinduse.

Când ea să gândească nu poate

C-ar fi pe o clipă în stare

S-acopere frunze roşcate

Cu palide vrăji de ninsoare.

Trecând uşurică pe-alături

De pomi, le şopteşte-o poveste

Că până la grele omături

Mai este-ncă vreme... mai este...
Victor Bragagiu