După întrerupere
Acum trei luni în urmă-au dat
Primele vifore-n zăpadă
Și cotropiră înfuriat
Neocrotita mea livadă.
Atunci în minte socotii
Din zăvorârea-nsingurării
Cu, despre iarnă, poezii
Voi umple-albumul primăverii.
Dar fleacurile-au năvălit
Ca-n munți lavine de omături
Și, iarna, cât n-am socotit,
Trecu jumate pe alături.
Atunci, de ce, am înțeles
Ea din ninsorile buiestre
Rupând cu fulgii bezna des
Trăgea cu ochii prin ferestre.
„Grăbește-te!” spunea ca-n gând
Cu buze-albite-n ger sălbatec,
Iar eu, creioane ascuțind,
Glume făceam neîndemnatic.
La masă cât pe vise pus
Mă mângâiam c-o amânare
Precum veni iarna - s-a dus
Greoilor avertizare.
1957
Traducere Victor Bragagiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu