Luna seamănă pădurea
Cu scântei de raze frânte
Și un fulg venit de-aiurea
Vrea–n lumină să se-mplânte.
Arborii lucesc cu-arginturi,
Țurțurii mărunți răsună
Și în rimele din vânturi
S-aud versuiri de Lună.
Tihna le devine foaie
Și lucirile o scrise
Cu ecou de pălălaie
De ninsoare și de vise.
Fulguirea e uitată
Printre umbre violete
Fulgul numai cată, cată
Declamații mai încete.
Să le prindă în uzoare
Cu-aur strânse și-mbinate
Cu-amintirile de Soare
Ce trec umbre leșinate.
Ca clipirile din gene
El atinge dreaptă, stângă
Și în legea de troiene
Zborul însfârșit să-nfrângă.
De un loc prins ca în sală
Încărcată în auzuri
Cu-atmosfera triumfală
Înmuiată de cobuzuri
Stând departe de la multe
Plin în timpul dalb de iarnă
Liniștea să o asculte
Luna ce cu note-o toarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu