Seară

 

 

 

N-oi ști pace niciodată

Când dă-n floare o chindie

Și s-aude-nflăcărată

Muzica portocalie.

 

Întreg sufletu-i un freamăt

Proaspăt de primăvăratic

Văzul că se strânge-n geamăt

În splendoarea de jăratic.

 

Însă ochii vor mai multe

Ca să soarbă plini de sete

Parfumatele minute

Într-un timp pe îndelete.

 

Sentiment de plinătate

Simte inima mea strânsă

Ca pe-o dalbă libertate

Toată-n fericire plânsă.

 

Și o liniștire largă

Ca în legăn mă cuprinde-

Lumea-mi este foarte dragă

S-o colind, să mă colinde.

 

Toată ziua trece-n noapte

Și se-mprăștie prin stele

Prefăcând în blânde șoapte

Toate faimele ei grele.

 

Eu sunt parte de tihnire

Care ninge-n fulgi de note

Cum o boare de iubire

Stinge rugăciuni bigote.

 

Și în pașnica răscoală

Nu m-atinge-o frământare

Ori neliniște de boală,

Numai inima mă doare

 

C-așa pace mă-mpresoară

De mă-ndoi până-n tristețe -

Tocmai gem în orice seară

De atâta frumusețe.

Victor Bragagiu