Zvon de primăvară

 

 

 

Pe-ale timpurilor spume

Și-ale vânturilor ruguri,

Peste troița din culme

Gâște vin în vremi de muguri.

 

Glasurile sunătoare

Ele-n primăvară toarnă

Parcă au adus din zare

Înălțările de goarnă.

 

Care ne-ar vesti și nouă

Zăboviți în raze-nfrânte

Că ne vine-o vreme nouă

Cu-nvierea să ne-ncânte.

 

Cu-aripioare de petale

Și cu zbaterea de fluturi,

Cu-nfloriri de brațe goale

Înspre dalbele săruturi.

 

Ca să credem că nu toată

Viața-i numai dor ce pleacă,

Dar mai bate pe la poartă

Și norocul câte-oleacă.

 

Și răspunsul se întoarce

De la visele trimise

După împliniri de pace

Și-orizonturi nedescrise.

 

Să nu ne-nvățăm tristețea

De-a ne fi obișnuită,

Însă-n inimi tinerețea

S-o trăim nețărmurită.

Victor Bragagiu