Nopțile cu Lună
Trec ușor ca zâne
În tăceri ce sună
Pe coline spâne.
Iar lumina pală
În confuze unde
Unde se răscoală,
Unde nu pătrunde.
Parcă înainte
O poveste spune
Fără de cuvinte
Despre vremuri bune.
Neavând sfârșire
N-are începutul
Precum o Iubire
N-o înghite lutul.
Fără subiecte
Și eroi de treabă
Fraze indirecte
Zic fără de grabă.
Înțeleg că una
Numai este Zâna
Și aud cum Luna
Deapănă lumina.
Iar povestea trece,
Trece mai departe,
Frumusețea rece
Tuturor împarte.
Cine o cuprinde
Fără de măsură
Vorbele-i aprinde
Cu a sa căldură.
Victor Bragagiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu