***Înspre cerul plin în stele

 

 

 

Înspre cerul plin în stele

Tot privesc și nu mă satur -

Chiar și voci de cucuvele

În priveliștea-i se-mbată.

 

Aerul vâscos de mâna

Mea îl simte cum respiră

Își înțese în lumina

Lui nădejdea de porfiră.

 

Luna cu parfum de jale

Cercetează râul care

Vrând s-o care înspre vale

Doar neputincios tresare

 

Și, acoperind cu plușul

Lui cel negru plânsu-n spume,

Îi dă tihna în culcușul

Unui golf uitat de lume.

 

Iar de sus ca o suveică

O stea trage firu-n pânza

Ce-și întinde melopeică

Mulțămirea și osânza.

 

Dar străfundul și-nălțimea

Tot rămân așa unite

Precum plouă prospețimea

De pe crengile-nflorite.

 

Că-necat îs ori cuprins îs

Nicidecum nu pot pricepe

Că un val sau văl mă prinse

Din lărgimile de stepe.

 

Cat și eu ca râul pace

Țărmuită în limane

Unde sufletu-mi ar toarce

Slove-n fire diafane.

Victor Bragagiu