Vocea nopții violete
Umple lumea-n mângâiere
Pe-ndelete, pe-ndelete
Cum se-ntinde-un strop de miere.
Liniștirea se îmbună
Venind moale și duioasă
Îmbrăcată-n strai de Lună
Ce o-nalță luminoasă.
Aiuresc de gingășie
Florile și se îmbată
Ca un plâns de melodie
Într-o inimă-nsetată.
Frunzele-n ecou de freamăt
Plescăiesc din buze strânse
Doar de mai preling vreun geamăt
Din rărunchi oftând în vise.
Stele tremură să cadă
Înc-o viață să ridice
Sus, pe cer, șoptind grămadă
Ca și aurul din spice.
Întind palma mea fierbinte
Parcă vreau să prind din pace
Bobi de-argint pentru cuvinte
Ce-ar chema-nălțarea-ncoace.
Nu vor fi căderi de aștri
Și nici tremurul de carne,
Îngerii cu ochi albaștri
Vor putea minuni să-mi toarne.
Să-nflorească-n piept la mine
Prospețimi de libertate...
Și e noapte, și e bine,
Și sunt slobod de la toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu