Balta

 

 

 

Ascultă liniștea din baltă

Când alte tihne o alungă

Doar broaștele din unde saltă

Orăcăiala lor prelungă.

 

Strigă o pasăre din trestii

Părând aici foarte străină

Și libelulele aceste

În tremurare-s cristalină.

 

Iar zbenguiri de pește-n unde

Ce sar să se afunde-n ape

Rup sunete de nu știu unde

Însă atâta de aproape.

 

Șoptirea vântului sprințară

Prin păpuriș e-mpleticită

Și-mi taie prin auz țânțarul

Zburarea-n poftă calicită.

 

Prind ca să simt cum vremea are

Vremelnicia în odihnă

Că-i pipăiesc ușor hotare

Din pacea ei până la tihnă.

 

Dar vâsla mea ușor atinge

O clipocire lângă barcă,

Înțelepciunea brusc se stinge

Și iar o rog să se întoarcă.

Victor Bragagiu