Noapte pe țărm

 

 

 

Pânza mării scânteiază

Înțesută-n valuri slabe

Cu iscălituri de rază

Ca și litere arabe.

 

Liniștirea sună moale

Pe nisip cu clipocire

Precum șopote de poale

Râd în noaptea de iubire.

 

Din subtil de întuneric

Sunete s-aud uimite

De rondoul atmosferic

Care-aleargă înainte.

 

Melodia mării nu se

Dezmembrează-n note clare

Care blânde și supuse

Curg ca lacrimi de izvoare.

 

E ușor în atmosferă

Și în piept e-o ușurință

Parcă-n dorul care speră

Se-mplinește o dorință.

 

Însă nu prea transparentă

Nedorind să se repete,

Iar înșiruie atentă

O grămadă de secrete.

 

Încotoșmănate-n haine,

Cu privirile severe...

Se trec taine după taine

Prin firimituri de ere.

 

Geniale, mărunțele

Tind atenția să cheme.

Curg din râul mare-n stele

Într-o mică mare-n vreme.

Victor Bragagiu