Pastel de toamnă

 

 

 

Stihuiri autumnale

Cine vă va pune prețul?

Pe oftările din vale

Desenați letopisețul.

 

Curge aur și aramă,

Sună bronzu-n zvon de purpur

Cum pot în această gamă

Să fiu trist ori să mă supăr?

 

Iar dacă-s mâhnit de viață

Care trece tren pe șine:

M-am trezit de dimineață,

Ci-am uitat să beau lumine.

 

De-asta umblu cu nimica,

Când  pastelurile toamnei

Doar îmi cresc în mine frica

Neîncrederii în oameni.

 

Însă deșteptat de zorii

Înfloriți bujori în zare

Citesc ritmuri  ce cocorii

Le scriu pe-azuriu cu aripi.

 

Nu mă zgribulește frigul

Brumărelului din șesuri -

Ascult gâștele ce-și strigă

Despărțirea lor în versuri.

 

Și nici inima nu-mi geme

Strânsă-n umbre imprecise

Coloratele poeme

Mă încântă-n arbori scrise.

 

Căci atâta poezie

Sună-n jurul meu acuma

De  pornește-n veșnicie

Troscăind din oase huma.

 

Sunt o parte din pastelul -

Poate-o literă ori rimă,

Fir subțire în penelul

Pânza toamnei ce animă.

 

Mic detaliu scos din lege

Pentru a-mplini pictura

Dumnezeu când îl alege

De-a-și  semna  iscălitura.

Victor Bragagiu