Ninge legănat și moale
Din tăcere în tăcere
Ca oftatul plin în jale
Căzător fără putere.
Parcă timpul scapă vreme
Printre degete-nghețate
Și se teme, și se teme
Pentru vise sfărâmate.
Ca-ntrebarea mută cerne
Fulguirea-n nerăspunderi
Rostogolul pe troiene
Stele cad în orișiunde.
Eu le prind în palme zborul
Ca pe sorți ori ca pe fleacuri
Socotind cu fulgii dorul
Și secundele din veacuri.
Mi se pare-atât de simplu
Să-mi opresc în tihnă mersul
Măsurând cu vise timpul
Și în palme Universul.
Victor Bragagiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu