E-aşa tăcere că auzi
Cum apa-n râu îngheaţă
Şi își blestemă fulgii uzi
O prăbușire-n viaţă.
Idealitatea lor de-argint
Scrâşnind în lut se frânge -
Gemândul dor de pe pământ
Zboru-n văzduh deplânge.
Se simte-al deznădejdii pas
Din soarta iar înfrântă,
Visarea crailor în glas
Şi îngerii ce cântă,
Durerea norului de sus
Când fulgi şi fulgi noi pierde...
Aud venirea lui Isus
Și inima-mi cum crede.
Victor Bragagiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu